În ziua de 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii, se cuvine să aducem un modest omagiu îndelungatei şi dificilei lupte pentru emancipare a femeii şi în acelaşi timp să exprimăm solidaritatea şi încrederea în deplina izbândă a acestei lupte.
Ziua de 8 Martie nu este doar o sărbătoare a bucuriei şi a recunoştinţei faţă de mamele , soţiile şi fiicele noastre, ci este şi momentul în care trebuie să ne amintim de îndelungata istorie a mişcării de emancipare a femeii, cu izbânzile şi neîmplinirile ei.
Condamnată de-a lungul veacurilor a reprezenta o simplă anexă a bărbatului, odată cu sporirea rolului ei în societate, mai ales în producţia materială, femeia a devenit încă de acum două veacuri conştientă de nedreapta stare de inferioritate în care se afla faţă d
În Librăriile Alexandria a apărut CAPITALUL lui Karl MARX
Capitalul lui Karl Marx, o carte disparuta din librariile romanesti in ultimii 30 de ani. O carte care ofera raspunsuri la multe din intrebarile care ne framanta: Cum am ajuns aici? De ce? Ce se poate intampla? Este cartea care ocupa primele locuri in vanzarile din Germania in ultimii 2 ani.
[...]Economia politica de pana acum ne invata ca munca este izvorul tuturor avutiilor si masura tuturor valorilor, asa incat doua obiecte pentru a caror producere s-a cheltuit acelasi timp de munca au aceeasi valoare, si, dat fiind ca in general numai valorile egale pot fi schimbate intre ele, aceste obiecte pot fi schimbate intre ele. Dar in acelasi timp, ea ne invata ca exista un fel de munca acumulata, pe care o denumeste capital; ca datorita valorilor pe care le contine, acest capital sporeste insutit si inmiit productivitatea muncii vii, pretinzand pentru aceasta o anumita retributie numita profit sau castig. Dupa cum stim cu totii, in realitate lucrurile se petrec in asa fel, incat profiturile muncii moarte, acumulate, devin din ce in ce mai masive, capitalurile capitalistilor devin din ce in ce mai colosale, in timp ce salariul muncii vii devine din ce in ce mai mic, iar masa muncitorilor care traiesc exclusiv din salariu devine din ce in ce mai numeroasa si mai saraca. Cum poate fi rezolvata aceasta contradictie? Cum poate sa ramana un profit pentru capitalist daca muncitorul primeste in schimbul muncii pe care el o incorporeaza in produsul sau intreaga valoare? Si, din moment ce se schimba intre ele numai valori egale, asa ar si trebui sa se petreaca lucrurile in cazul de fata. Pe de alta parte, cum pot fi schimbate valori egale, cum poate sa primeasca muncitorul intreaga valoare a produsului sau daca, asa cum recunosc multi economisti, acest produs se imparte intre el si capitalist? Economia politica de pana acum sta dezorientata in fata acestei contradictii, scriind sau bolborosind fraze confuze care nu spun nimic. Nici criticii socialisti de pana acum ai economiei politice n-au fost in stare sa faca altceva decat sa releve aceasta contradictie; dar nici unul dintre ei n-a rezolvat-o si abia acum, in sfarsit, Marx a analizat procesul de formare a acestui profit pana la originile lui, clarificand in acest fel totul. [...]
Friedrich Engels
["Demokratiches Wochenblatt" nr. 12 din 21 martie 1868]
Ultima actualizare în Sâmbătă, 06 Martie 2010 16:39
Scris de Administrator
Marţi, 16 Februarie 2010 19:50
CINSTIRE EROILOR CEFERIŞTI
Astăzi, 16 februarie 2010, membri ai Partidului Alianţa Socialistă au depus o coroană de flori la MONUMENTUL EROILOR CEFERIŞTI, aflat în faţa Gării de Nord şi a Ministerului Transporturilor şi au păstrat un moment de reculegere în memoria eroilor ceferişti care au luptat şi au fost ucişi în timpul grevelor din februarie 1933.
Cu toate că ceferiştii de astăzi trăiesc momente la fel de dramatice ca şi înaintaşii lor (mii de salariaţi sunt trimişi în şomaj, salariile devin din ce în ce mai mici în raport cu puterea de cumpărare, întreprinderile sunt pregătite pentru înstrăinare/desfiinţare, mii de kilometri de cale ferată sunt desfiinţate etc, acestea întâmplându-se timp de 20 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989), constatăm cu amărăciune că nici un ceferist şi nici un sindicat CFR nu a înţeles să cinstească memoria celor care şi-au jertfit viaţa pentru ca, peste timp, să avem un viitor mai bun.
16 februarie, orice ar face guvernanţii noştri postdecembrişti, rămâne o zi marcată cu culoarea roşie pe răbojul istoriei noastre naţionale şi îndeosebi pe acela al luptelor sociale în care s-au văzut obligaţi să se angreneze muncitorii feorviari din toată ţara dar îndeosebi cei de la Atelierele Griviţa din Bucureşti. Iar aceştia se angajaseră pe calea luptei, a confruntării deschise cu autorităţile din cauza vieţii extrem de grele în care fuseseră aduşi de regimul capitalist şi o guvernare naţional-ţărănistă iresponsabilă precum guvernarea portocalie din zilele noastre. Feroviarii români, şi nu numai ei, se hotărâseră, sub conducerea unor sindicate care le reprezentau cu adevărat interesele, nu ca liderii sindicatelor de astăzi, pentru a-şi apăra dreptul la muncă, a obţine salariidecente, a face să fie respectate drepturi şi libertăţ
M-am gândit pentru astăzi să contribui la combaterea acelor poziţii politice care ridică în slăvi perioada zisă interbelică, şi partidele stăpânirii, în speţă P.N.Ţ. şi P.N.L., în timp ce calomniază Partidul Comunist, şi, în general, mişcarea social-politică de stânga, de stânga reală, adevărată, nu ca aceea de acum care falsificând se proclamă ea însăşi a fi de stânga şi singura de stânga!
Care a fost atitudinea acelei puteri politice, acelor partide faţă de mişcarea muncitorească, în cazul de faţă – faţă de mişcarea muncitorească din anii 1929-1933, şi, respectiv, faţă de momentul ei de culme din 16 februarie, pe care l-am aniversat, şi-l aniversăm şi acum după împlinirea a două decenii de la ce s-a întâmplat în decembrie 1989?
